Julia.

.

Era o curva si  el o stia ,asa ca o tranti de birou si incerca sa ii smulga ciorapii plasa de pe ea .Trupul ei era ata de uzat incat ai fi vrut sa il reciclezi .Buzele carnoase erau sfasiate de la atatea saruturi ,coapsele marii incercau sa incapape birou.

Ii rupse rochia care abia ii acoperise  trupul,dar acum asa dezbracat neajutorat ii se putea vedea trupul fragil si vanat.Pielea ei avea atatea mirosuri impregnate pe ea incat duhnea.

Cat despre ea,faptul ca era o tarfa nu insemna nimic.Daca avea posibilitatea sa isi vanda trupul pentru baniio facea cu placere  .Nu a vrut sa ajunga asa ,cand eram mica a vrut sa devina ballerina, sa isi unduiasca corpul pe diferitele scene ale teatrurilor .A poi a vrut sa stie limba pasarilor ,iar cand avea sa moara ,sa devina o libelula .Libelulele traiesc o singura zi ,dar ea se gandea ca viata lor e atat de concentrata si de fascinate incat uneori cand o gasea una ,incerca sa o convinga sa o ia si pe ea ,indifferent unde s-ar duce,Doar ca sa plece sa ii fie dor. Iar acum? Facea dragoste , daca se pute numi asa ,la fiecare colt de strada .Nu mai visa la balerine sau la libelule ,doar visa ca odata sa moara . Nu sa plateasca pentru ce a facut ci ca sa fie libera,chiar daca asta insemna sa se arunce in necunoscut . Intunericul era prietenul ei ,o intelgea si o proteja.

Era o tarfa si trebuia sa traiasca pentru tot deauna cu asta.Necunoscutul nu era intuneric,cunoscutul era, a cunoste e cea mai mare povara si ea trebuia sa o care.

Parfumul

Ii era greu sa promita ca se intoarce in acelasi pat, aceleasi asternuturi asa ca se prefacea ca vrea sa memoreze plecarea lui. Mirosea cearceafurile de parca vroia simta amprenta mirosului meu ,a lui , al nostru,inhala adanc mirosul de vanilie, se uita in ochii mei mari de culoarea ciocolatii si ofta. De ce oftai ?

Se uita la buzele mele de parca vroia sa isi aminteasca gustul lor.Era greu de uitat :pepene galben.

Tanjeam ca odata, el avea sa ramana pentru totdeauna, sa-l inchid in dulap ,sa-l agat de cel mai frumos umeras al meu si sa il scot doar cand mi-ar fi dor.

Ochii lui albastri de marimea boabelor de struguri cercetau camera de fiecare data .De parca mobila ar fi  fost mai putin tacuta, sau lumina lampii nu ar lumina mereu colturile pline  de praf.

Cand pleca  ma saruta asa de repede incat aproape nu ii simteam buzele atingandu-se de ale mele. Isi lua paltonul aruncat pe birou si pleca.

Puteam auzi usa de la intrare inchizandu-se si pasii lui in zapada. Zapada scartia asa de tare sub picioarele lui incat imi venea sa urlu de durere, de durerea ca aveam sa il pierd din nou, dar pentru totdeauna.

In adacul meu stiam ca nu o sa se mai intoarca ,dar imi placea sa sper. Sa sper ca o sa-l vad  intrand  pe usa din lemn de mar a casei ,sa-si imprastie hainele prin casa ,sa ma lipeasca de perete si sa ma sarute pana cand nu mai puteam resprira.Pana cand mirosul lui se impregna pe pielea mea. Sa-mi dea jos bluza turcoaz impreuna cu clama care imi strangea cascada de bucle cafenii. Sa isi strecoare degetele prin el si ne aruncam pe patul  vechi cu baldachin ros a camerei mele.

Era imposibil sa nu il iubesti. Il iubeam ,fiecare bucata de piele,fiecare bucla aurie ce se revarsa pe spatele lui de un alb imaulat .

Dar asta nu l-a oprit sa nu inhaleze prea tare vanilia ce iesea din fiecare cusatura a cearceafului asa incat sa uite de mine.

 

 

.el

idea de al atinge era atat de tentanta incat o ardea pe interior ca si un fier icins.Isi putea simtii pielea putrezind de atata dor de el.ii patrundea incet,incet in mintea ei apoi in suflet ,inebunind-o.

El se uita la ea,dar nu indraznea sa vorbeasca ,tragea din tigara si spera ca ea sa recunoasca .sa recunoasca ca il iubeste .Ii iesea prin fiecare por.la fiecare noua gura de aer .Lua o noua gura de cafea si punea tigara intre buze cu toate ca tot ce vroia era sa ii simpta buzele ei,gustul impregnate de fum de tigara cu menta  pe pielea ei cafenie.ii putea simtii miros de soare in parul ei .Sa se uite in ochii ei la nesfarsit,sa se piarda ,sa raman fara cuvinte.

Iar ea… Tot ce vroia era sa-l traga peste ea sa ii poata auzi suflul neregulat si dulcea greutate a trupului .Si-ar strecura degetele prin parul  lui saten si catifelat ca si plovarul de casmir care si l-ar fid at jos pe podeaua plina de praf al camerei ei .

Mirosul de vanilie pe care el il emana era insuportabil pentru ea,vanilia era slabiciunea ei .De-ar fi avut curaj .

Erau singurii care stateau in plaaie ,tigara se stingea,fumul aproape nu se mai vedea,dar nu conta.se iubeau,si nu aveau sa plece niciunu pana nu recunosteau.

 

 

 

Copilul lunii

               Desi,moartea suna ca un mod bun de a ramene pe vecie infasurata starns ,in bratelel lui albe si tari de marmura, frica punea stapanire pe ea . I se putea auzi suflul greoi ce incerca sa iasa din trupul ei sters ,ce uneori mirosea a liliac si alte ori a levantica  uscata.Fumul opaca de tigara ce dansa seducator in aer te sufoca in asteptarea mortii plapande si ipocritic de dulce.

  Ar fi vrut sa mai vada soarele ,ce ii dezmierda pielea in fiecare dimineata ,facundu-i parul de culoarea mierii .

  Iar luna , ah , luna  era propria ei zeita ,sursa ei de inspiratie .Pe timpul noptii i se arata in vise ,iar pe timpul zilei ii soptea povestii de dragoste ,ce existau inainte de insasi soarele si luna .

 Putin stiau ca defapt soarele si luna se iubeau, dragostea lor era pura ,concentrata . Iar in amurg ,atunci cand soarele se facea nevazut si luna aparea lin pe cer ,ochii li se intalnesc si atat cat si luna si soarele plang cu lacrimii de argint,iar cerul danseaza in jurul lor , acoperindu-i de ochii muritorilor. Dar luna era mai mult decat o prietena era o zeita, te prindea ,te iubea apoi te arunca inapoi de unde ai venit , in obscur . Vroia esenta soarelui ,a stelelor si acum a ei . Pentru ca in asteptarea nemurii ,a infinitatii  nimic nu o putea linistii nici macar el . Luna ii povestise ca odata cu acel ultim  sarut al mortii ,ea avea sa se renasca in intuneric ,devenind un copil al intunericului . Vroia sa devina un copil al luni, dar nu acum..

Ochii ei marii albastri inlacrimatii s-au inchis ,in timp ce buzele ei ,i le cautau pe ale lui . Cu un ultim sarut ,buzele li s-uu impletit in asteptarea dulce a mortii .

.

Puteam sa ma scufund incet incet in ochii tai pana cand nu as mai fi avut aer,ma sufocam inceata.Pana cand buzele tale se impleteau cu ale mele simtindu-le gustul de portocale verzi.Mie dor de tine..la fel ca si de aer.Traiesc prin tine.Unde esti?Ai disparut. Ti-ai strans incet hainele de pe jos,ai spus ca trebuie sa pleci .

   .As vrea sa imi tin respiratia pana cand o sa apari,dar mie frica sa nu ma usc asa de tare incat sa devin praf .mie dor.sa ascult muzica gandindu-ma la tine ,trezindu-ma cu zambetul tau si lacrimiile amarui  care picurau incet deasupra jurnelului care acum este in gunoi.

   Te-am iubit?Da.Imi pare rau ca nu te-am iubit mai mult,ca  sa te astept.

 

 

From the blog